Vegetația
Vegetaţia este cea specifică zonei de câmpie, adică de stepă, respectiv silvostepă în foarte mică măsură. În principal, terenul este ocupat de culturile agricole, de cultura cerealelor și a plantelor industriale. Aceastea iau locul cu totul vegetației sălbatice, aducându-o până la extincție. Puținele spații lăsate necultivate care ar mai rămâne fâneţelor, pajiştilor şi islazurilor sunt năpădite acum de buruieni otrăvitoare, arboret şi muşuroaie. Dintre speciile ierboase, mai întâlnite sunt: colilia, păiuşul, negara, albăstriţa, pelinul, pirul gros, volbura, peliniţa de stepă, firuţa cu bulb, pătlagina, scaieţii, etc. Puţinele pâlcuri de arbori au fost sacrificate şi azi mai pot fi găsiţi puţini arbori şi arbuşti. Zonele de luncă au singurele zonele împădurite ale comunei Săgeata, chiar dacă malul stâng prezintă mult mai puțină vegetație de arbori decât pădurile întinse de pe cealaltă parte a râului.
Fauna
Fauna în această zonă este de stepă şi silvostepă: mamiferele rozătoare (popândăul, şoarecele de câmp, iepurele de câmp şi hârciogul), mamifere carnivore, care apar totuşi foarte rar (vulpea şi lupul), păsări (potârnichea, ciocârlia de câmp, prepeliţa, sturzul), reptile (şopârle, şerpi, broaște țestoase), insecte (greierii, lăcustele, cosaşii). O specie deosebită semnalată în anul 2011 în județul Buzău, dar chiar și în Săgeata este șacalul auriu, o prezență exotică în țara noastră, ce a fost însă vânată intens din cauza pericolului ce îl reprezenta pentru ecosistemul nostru fragil. Lipsa acută de vegetație înaltă nu permite existența unor animale ușor de remarcat și agricultura intensivă nu permite să ofere solului un repaus natural. Toate aceste lucruri nu pot decât să îngrijoreze echilibrul natural al vieții, chiar și la nivelul comunei Săgeata.
Se intalnesc popandaul, harciogul, iepurele, care, in ultima perioada, prin folosirea Ia scara redusa a pesticidelor, s-a dezvoltat mult.
Text preluat din “Strategia de dezvoltare locala a comunei Săgeata, judeţul Buzău pentru perioada 2014-2020”
