Istoric comună

Urmarind firul istoriei, incercam sa intelegem inceputurile acestei regiuni, sa aflam ce a provocat infiintarea unei asezari pe aceste vai buzoiene si mai ales, cum au decurs toate evenimentele. Sagetenii pastreaza inca in traditia lor istoricul primelor inceputuri de viata ale satului, astazi resedinta de comuna.
Stan Sageata, un mocan bogat de peste munti, ratacind cu turmele de oi, da in drumul lui peste pasuni intinse si se opreste pe maulul drept al raului Buzau fara sa stie ca din clipa cand s-a hotarat pentru papas, a aruncat in cumpana viitorului si germenul unui sat care va creste peste ani si ii va pastra numele.
In primavara anului 1800, Ia cativa ani dupa asezarea sa, apele Buzaului cresc pe nesimtite, se revarsa amenintatoare, iar Stan Sageata si tovarasii sai, cuprinsi de groaza prapadului trec pe malul stang al raului unde se intind pe mosia paharnicului Alexandru Bagat care-i primeste drept clacasi. Aici isi fac turme noi si se rastuiesc.
In anul1837, se adunasera Ia un lac 40 de familii, care traiau in bardeie. In anul 1855 Alexandru Bagdat imparte mosia in doua, daruind-o celor doi mostenitori ai sai: Toma Bogdan si Katz Bogdan, formandu-se doua sate: Sageata de sus si Sageata de jos.
Fiind asezata in apropierea drumului care duce de Ia Bucuresti prin Buzau spre Braila, Sageata a fast intrebuintata ca punct strategic de armatele rusesti, impatriva turcilor. Astfel in timpul razboiului rusa-turc din anii 1806-1812 satele Sageata si Beilic au fast devastate de mai multe ari. In anul 1809 generalul Essen al 3-lea a fortificat-a facand din ea un lagar rusesc.
Initial, camuna Sageata a avut in campanenta 3 sate mici: Sageata, Burdusani si Beilic. In anul 1950 s-a anexat satul Drimbaca, iar in anul 1968 in urma reorganizarii teritariale au fast anexate si satele Gavanesti si Banita (fasta camuna Gavanesti).
Numele comunei vine de la Stan Săgeată, un mocan care s-a oprit cu turmele lui de oi în pășunile înalte care erau în acea vreme.
În primăvara anului 1812, apele râului Buzău cresc și se revarsă. Stan Săgeată alege să se mute pe malul stâng al râului, care era mai înalt și apele nu pătrunseră așa tare.
În anul 1837, se adunaseră la un loc 40 de familii, care trăiau în bordeie. În anul 1855, Alexandru Bagdat împarte moșia în două, dăruind-o celor doi moștenitori ai săi, Toma Bagdan și Katz Bagdat, formându-se două sate: Săgeata de sus și Săgeata de jos.
Fiind așezată pe malul opus al Buzăului față de drumul care duce de la București prin Buzău spre Brăila, Săgeata a fost întrebuințată ca punct strategic de armatele rusești, împotriva turcilor. Astfel în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812, satele Săgeata și Beilic au fost devastate de mai multe ori. În anul 1809 generalul Essen a fortificat-o, tabăra militară fiind condusă apoi de generalul Langeron.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Săgeata făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din satele Beilic, Coiteasca, Dâmbroca, Plevna, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus (reședința) și Șeineasca, având în total 1490 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus. Pe teritoriul actual al comunei Săgeata, în aceeași plasă, mai era atunci organizată și comuna Găvănești, formată din cătunele Movilița și Găvănești, cu 1080 de locuitori ce trăiau în 231 de case. În comuna Găvănești funcționau o școală cu 36 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică clădită de episcopul Chesarie al Buzăului în 1844.
În 1925, comuna făcea parte din plasa Câlnău a aceluiași județ, era formată din satele Beilicu, Bordoșani- Coiteasca, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus și Șeineasca, după ce satul Dâmbroca a fost transferat la comuna Scurtești. Comuna Găvănești era tot atunci în aceeași plasă, și avea satele Bănița, Găvănești și Movilița, cu 1959 de locuitori.
În 1950, comunele Găvănești și Săgeata au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reforma administrativă a dus la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în comuna Săgeata, care a fost rearondată județului Buzău, reînființat; tot atunci, satele Săgeata de Jos și Săgeata de Sus au fost unite în satul Săgeata, satul Șeineasca a fost inclus în satul Beilic, iar satul Dâmbroca a revenit la comuna Săgeata după desființarea comunei Scurtești.
Singurul obiectiv din comuna Săgeata inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău de interes local este biserica „Sfântul Nicolae” din satul Găvănești, împreună cu clopotnița și zidul ei de incintă, ansamblul datând din secolul al XIX-lea și fiind clasificat ca monument de arhitectură.
Prima atestare documentara a comunei, dateaza din anul 1790,aceasta fiind trecuta pe harta Valahiei. Activitatea economica a comunei s-a derulat in jurul activitatilor agricole.

Text preluat din “Strategia de dezvoltare locala a comunei Săgeata, judeţul Buzău pentru perioada 2014-2020”

Comments are closed.